andreanum.org

Ce-atata filosofie, pana la urma? Ruminand ca rumegatia si ca trosnetul de falca ganditorul risca indata sa ramana de… izbeliste. Nu, n-am facut o rima pentru ca n-am gasit cuvant care sa mearga cu “falca”. Nu, nici in cer nici in pamant. O, falca, dar ce darnic esti!…

Si daca falca bate-n geam, si se cutremur plopii…

Mai vino iar in falca noastra mica…

…

Un amic, deunazi, imi spune infrigurat imediat dupa ce ma intreaba conspirativ “tu cu cine votezi?”, zice mai, eu in primul tur votez cu X, dar in turul doi daca raman Basescu si Geoana imi tremura mana, ce dracu’ ne facem? Aoleo, zic, dragule, chiar asa de nevricos esti? Pana la urma, Cantarea Cantarilor, ce e val ca valul trece, o sa treaca si aceasta mizerie. O sa treaca mizeria, o sa vina banii, o sa se pocaiasa nemernicii si-o sa isi exprime sentimentele mai bine, mai curat si mai usor fara nici un ajutor. Si pe lumea asta, sau cealalta, ne vom gasi menirea. Avem toate sansele, ne-am revenit la normal dupa epidemia de obamamanie (o bananarie, daca imi e permisa parafraza, care pana si pe cei mai intelepti dintre barbosii lumii i-a dus de nas), si lucizi cum suntem ne vom vedea de sansele noastre.

Imagine #1. La (un) miting, o tiganca tipa din puterea dintisorilor ei auriti, inoxidabili: “Sa ne creasca alocatiiiiileeeeee! Sa ne dea statuuuul mai muuuultii baaaaani!”. Ce-are de pierdut? – imi spun zambind pe dinauntru – pana la urma ea e cel putin sincera si nimic, sau aproape nimic, n-o diferentiaza de intelectualul cu staif care discuta ad nauseam de drepturile pe care Statul, si Presedintele, si Conducatorul, si Tatucul, si Marele Falus, ar trebui sa i le elibereze prin dictat divin. Acum, ca toti acesti candidati ai anului 2009 adera convingator la oful poporului oprit in dezvoltarea relatiei cu …ihimm..obiectul, ce se presupune ca spune despre acesti candidati? Asa cum vad eu lucrurile, presupunand ca statul ar fi o mare Banca, deja de ceva vreme a venit vremea sa-mi retrag banii si interesele de la dansa. Nu numai ca nu primesc nici un beneficiu, nu numai ca nu-mi ofera nimeni o optiune si cotizez ca imbecilul la fonduri care se vor duce inevitabil in referendum-uri, si-n panouri publicitare, in borduri si clopote de biserica, oriunde mai putin in interesul meu, omul care pana la urma a muncit acei bani pe care-i sustrag limbricii acestia cu costum in patru butoane, dar intr-unul din rarele momente de candoare ale menstrei democratice, cand vine vremea sa aleg (rarissim moment), aleg….ce? L-as vota pe ce-l ce-mi zice, stimate alegator de conditie medie, carele ne dai noua spre imprastiere cam 200 de Euro pe luna, daca ma alegi, o sa iti dam tie acesti bani spre folosinta in directa nemijlocire catre diversele servicii ale noastre, cand ai nevoie de ele. 200 luna asta, 200 luna viitoare, nu ma duc la ghiseu caci trebuie sa dau banii din acei 200 ai asigurarii sociale, si daca tot vine vorba sa dau spaga, sa dau din fondul meu, din banul meu. Si sa fie, sa zicem, fiecare hot pe propriul buzunar.

Imagine #2. Cu presedintele pe scena, primarul comunei Beba Veche isi incurajeaza turma, si-acum, la numaratoarea mea, sa incercam cu voce tare: “Ba-ses-cu! Ba-ses-cu!”, iar multimea se dezlantuie “Ba-ses-cu! BA-SES-CU!” in vreme ce primarul insufletit continua Mai tare! Si materialele sus! Rasar pancarte, rasar fulare, caciuli, jambiere, care cu’n strampf, care cu’n crac, care cu furci topoare. Surprinzator este ca toti acesti napastuiti cu drept de vot sunt suficient de alfabeti (sic!) incat sa fi scris corect ortografic si ortoepic (ouff!) numele polisilabic al presedintelui iubit. Ieri, fac o paranteza, am fost la spitalul Obregia, zis si “9″, zis si “de nebuni”. Defect profesional, sa-mi fie cu iertare. Un coleg scria la foaie despre-un caz, unul din multe. La un moment dat zice cu naduf, uite, ce dracu sa scriu aici (“acolo” fiind aproximativ zona de “consimtamant informat” care trebuie sa fie semnata de apartinator cum ca e de acord cu tratamentul) cand ma-sa e analfabeta! M-au trecut un moment transpiratiile, ore mai tarziu, dandu-mi seama ca nici stirea de carte, nici stirea de litere sau numere macar, stirea de-a folosi un pix, un creion, o pana de gasca poate, nu sunt elemente esentiale pentru ca cineva sa-si manifeste optiunea politica, sau birocratica. La o intersectie, in reverie, s-au deschis abisurile sub mine si am cascat ochii, transfigurat, la hoarde nesfarsite de tarani cu buna educatie religioasa, dar cam atat, cum se’nsira ei ca bobitele pe arac la sectia de votare. Si-apoi cum se’nsira ei, tot la fel, ca bobitele pe arac, la camerele de garda, si la Casele de pensii, si la Pompele Funebre, si-asa mai departe.

Imagine #3. O concluzie trebuie sa se desprinda inevitabil din orice insiruire de idei. Daca nu se desprinde, ba dimpotriva se dovedeste a fi drojdia care umfla si mai tare macaroana, acea insiruire de idei e mult mai periculoasa. Te atrage inspre haul gandirii circulare, interminabile, ciclotime, lumea “da…dar”-urilor si-a eternei indoieli. Vazand eu toate aceste, si luand eu in considerare optiunea mea personala a ultimilor 8 ani, anume de-a abandona dreptul meu de vot in favoarea unui protest tacit, am ajuns in ultimele zile la o revelatie de fond, anume ca – sa nu se supere tiganii din Beba Veche de comparatie – dar in ipostaza de alegator sunt mai jos decat ei atata timp cat eu stau acasa. Discutam si ne lamentam pana la urma intr-atat de des, si pe teme atat de hilare, si cu niste muppets atat de grotesc construiti, si pentru ca ne-am lasat optiunile de pe masa in mainile cetateankului de la Lipova, sau Babadag, sau Baia de Arama, sau Nitschidorf (sat unde Herta Muller mai avea un pic si se sinucidea inainte sa afle ca a castigat premiul Nobel. Cam cu 30 de ani). In fapt, inconstient, continuam sa perpetuam drama luptei de clasa renuntand, inutil, la ea, punand in grad si’n rang oameni ce sunt, iacata, mai buni decat noi intr-aceea ca, dismorfic, dizarmonic, cocosat si stramb si ciung, promoveaza totusi oameni ale caror hotarari ulterioare ne-ating si pe noi, prin forta asocierii.

E o mare dilema personala, votez pe cineva atata vreme cat reprezinta acelasi Obiect Falic? (mi-i rusine sa-i zic p*la, sa-i zicem “cat reprezinta aceeasi Bula?”). Da, am sa votez un presedinte pe post de Obelisc, si-am sa votez pe cineva care sper sa fie mai amenabil la dezvoltare personala. Care poate nu va sucomba in fata multiplelor invitatii la felatie ce i se vor lansa din prima zi a mandatului sau. Care va tine acest “cort” al identitatii noastre erect si fara sa aiba o omonimie perfecta, in gand, intre erect si erectie.Care, in cele din urma, isi va gasi costumul adecvat in fata tuturor romanilor.

G.