Sunt surescitat. Orgasmic. Victorios. Urla apoteoza’n mine. Simt mici furnicaturi in buricele degetelor. Globii ochilor mei, sunt sigur, imi sclipesc. Fruntea straluce. Firul de par ce azi inca’mi mai pica o face si mai demn. Si tantos. Si frumos. Caci azi, va divulg un secret, am votat. Azi, in pieptu-mi tip carena, bate o inima de cetatean. Aplauze! Si dati-va din drum caci trec cu pasul sigur spre o zi de maine pe care-o intrezaresc, fugace, a fi fiind mai buna. Sa ridicam paharul! Sa bem zama de varza.
Dar ce spun eu, nu sunt un si(n)gur. Ca mine suntem mii. Sute. Iesim din gauri, din cotloane, din creierii muntilor, cu mic cu mare, sa votam. Ce transhumanta? Ce Baltag? Ce rascolit de oi? Nimic nu isca in roman bucurie mai mare decat impuscarea Conducatorului; iar altul ii ia locul, cu zambetul naiv, isi face o cruce lunga, lata, groasa, peste burtica-i inca pubera, neajunsa la maturare, dar gata sa primeasca actul fezandic de-a prezidentia peste-un popor necrofag. Ce-a fost pana acum, duca-se in pustii! Am ales prost acum 5 ani, dar lasa ca ne-am desteptat. Toti avand asadar aceasta viziune a arivismului intelectual in care, iata, la intervale regulate inca ne mai pica fisa, vom fi fost siguri de optiunile noastre sugace. Ala’ o sa ne dea. Ala’ n-o sa ne ia. Aluia’ o sa-i dam in caz ca ne minte. Pai normal ca va minte! Eh, normal, ce-i normal? Poate la ei, acolo, ca la noi ne-am obisnuit asa. Zambim, ciocnim tseasta de tseasta, si-apoi cu mana sigura, in orb, mai punem vot pe vot. Cutiile de carton stau zalog faptului ca, cel putin, ne-o vom fi facut cu mana noastra.
Dar este mai! Sunt, suntem liberi. O fi un simulacru, o imitatie acra, dar este, se intampla, se petrece sub proprii nostri ochi, nu mai cerem inmultirea painilor si-a pestilor pentru aia, saraci cu duhul, de-o mosteni, fi-le-ar sa le fie de mostenire, Imparatia cerurilor, cerem doar o Minune. Te rugam, dom’ Presedinte, cum vii fa o minune!
Fa o minune cu vietile noastre. Cu pacatele noastre de nu ni le iarta nimeni. Iarta-ne prostia de-a fi dat bani, de-a fi luat bani, de-a fi muncit, de-a fi furat, de-a fi uitat sa fim oameni cand luminile se sting. Apleaca-ti mana pe mintile noastre intunecate si lumineaza o carare pentru Poporul tau dornic de-o lumanare la cap, si-un acord dintre subiect si predicat. Separa apele si umple gropile, ieftineste alcoolul, tigarile, motorina si gigacaloria. Creste salariile. Scade impozitele. Da de mana la cartofi si ingrasa ogoarele patriei. Adu-ne ploaie, alunga-ne vant. Creste-ne copiii si ingroapa-ne mortii. Coloreaza-ne casele, inveseleste-ne odaile. Iubeste-ne nevestele asa cum noi nu mai apucam, mangaie-ne barbatii pe care-i vedem rar dar cu grad ridicat de calitate in acele momente cand reusesc sa se rupa de indatoririle de tara. Catre tine se indreapta, dom’ Presedinte, sperantele natiei noastre. Stii, doar din gelozie ti-am votat parlamentari, si-ti toleram guvern, de fapt noi sugeram la ordinea zilei ca doar Unul este, si nu zice si prima porunca sa nu-ti faci chip cioplit si cum se va supara Doamne doamne daca mai e unul pe langa el? Macar atata am priceput si noi din scena cu Chivotul sfant in templul filistinilor, cum ca cei ce ajung Sus au obiceiul de-a deveni gelosi. Sa nu devii gelos, onorate Conducator, si sa-ti aduci aminte de cei ce te-au urcat in scaun, si sa-ti ramana bine la cap. Scaunul. Caci altfel.
Update 21:00 Ion Iliescu tocmai a aflat ca va acceda la al 4-lea mandat. Mircea Geoana oare a inteles, in cele din urma, pe ce lume se afla?
G.
If you liked my post, feel free to subscribe to my rss feeds
(3 votes, average: 3.67 out of 5)
Loading ...
Comentariul meu a fost pe tema bisericii cu rol de dictor, cum a scris...
BlogoSquare
15 Comments so far (Add 1 more)