andreanum.org

Am sa incerc sa acopar, sub aceasta titulatura, doua domenii care – cred – se afla in contiguitate. Elementul comun, si cel mai mic numitor la care putem ajunge prin deductie logica, este prostia. Dar nu orice fel de prostie. Prostia institutionala. Felul in care ajungi la prostie institutionala nu este, chiar daca poate parea inaparent, usor. Si asta pentru ca ai nevoie de o masa critica de prosti care, in prostia lor, ajung sa se simta intr-atat de amenintati de existenta unui intelect suplimentar lor incat prin intimidare, agresivitate si faradelege, isi aleg prozeliti (daca e posibil) si mai prosti decat ei. Culmea prostiei este aceea in care, in disperare de cauza, diverse structuri ale statului ajung sa apeleze la experti care comit prostia suprema. Aceea de a-a face pe prostii, de-a simula idiotenia perfecta, in vreme ce avatarii acestora sunt, din convingere, netoti.

(LE: datorita sursei neverificate am renuntat la paragraf)

Al doila argument e via Eugen, care se lupta cu morile de vant pentru ce inseamna “substante de consum” in Romania. Salut asta, ca altul care zambeste la imposibilitatea sarcinii si to-ho-ot vorbeste despre sanatate mintala, doar doar s-o destupa vreunul dintre meseriasii nostri neaosi. Ne stim cu Eugen de niste ani, si militantismul lui e rarissim, la fel si obstinatia de a lansa un mesaj coerent, simplu si usor digerabil si pentru copilul de 8 ani. In cea mai recenta aventura, una de care am vorbit tangential prin demersul meu impotriva SuperSlim, atragea(m) atentia asupra mefedronei, vanduta la noi ca “Special Gold”, niste banale saruri de baie care cu putina bunavointa de introduc celor 72 de fecioare. Sa traduc. Special Gold te omoara. Mai astenic, si cu niscaiva greseli de “traducere”, atrageam atentia si saptamana trecuta in Adevarul despre raportul de apropiere intre substantele licite, stimulante, si boala afectiva recte manie, si riscul vital asupra individului. Ei, Eugen a avut noroc cu Evenimentul Zilei si campania lor, sau poate mai degraba invers, astfel ca nivelul de constiinta in tema drogurilor a mai crescut un pic. Zice ministrul Atilla: “Cseke Attila: Avem un grup de lucru, d-le prim-ministru, care lucrează şi suntem pe final. Pe cât posibil venim miercuri cu proiectul de act normativ.”.

Si asta in timp ce continuam sa ne preocupam de dieta acestei tari. Ce mi-e burger, ce mi-e SuperDiet. A fost Nicolaescu si obsesia lui economica, a venit Bazac si obsesia lui rosie, acum e Mister Cseke si lungimea curelei sale. O, tempora.

Nu in cele din urma, aflu la randu-mi in aceasta dimineata ca la noi, in Romania, s-a prasit cel mai bun matematician al lumii. Din Jurnalul national. Si atunci ma infurii cu adevarat si zicu-va eu voua, iata culmea culmilor prostiei.

In ziua in care expresia emininke a valorii o reprezinta doar peformanta in mijlocul adversitatii nu mai suntem demni de dansa. Sa fim si noi, oare, o alta Etiopie in care mai alearga cate un Haile Gebreselassie in timp ce majoritatea populatiei moare pe picioare? Nu imi doresc o mlastina cu trestii inalte din loc in loc, imi doresc o miriste inalta cu multa iarba, si bine asanata de toate smircurile ignorantei. Invocam exceptiile de la regula in virtutea aceleiasi proiectii psihopate, anume ca trebuie ca ramanem un popor special, chiar si in mijlocul acestei incredibile imbecilitati care circumscrie realitatea noastra prezenta. Nu suntem un popor special, iar abaterea noastra de la regula e cretinitatea uluitoare pe care o validam in guvernantii nostri avand ca singura scuza ca “n-avem de unde alege”; in absenta spiritului nostru civic solidar in fata atat a oamenilor cat si intemperiilor. Am trecut de mult de zona “tara arde si babele se piaptana”. Tara s-a ars.

Ca o nota de subsol, e inceput de an si reincep a fi agasat de trimiterile la caritate si toata masa de suferinzi de boli incurabile, incredibile prin gravitatea lor si stupefiante prin solutia pe care o presupun. Incep sa aud din nou de cancere, de leucemii, de sindroame rare, toate care “se trateaza afara” si din care cauza e nevoie de 100, 200, 500 de mii de Euro etc. Ca medic nu pot sa nu ma intreb de ce, cand Andreea Esca de exemplu, isi rupe piciorul, refuza tratamentul in Romania ca sa fie “operata de urgenta” la Viena? Eu stiu raspunsul, colegii mei stiu raspunsul, nu e pentru ca ortopedul roman, sau oncologul roman, sau chirurgul roman, sau psihiatrul roman, nu le pot oferi un standard profesional corespondent. Ci pentru ca aici, in Romania, singura solutie medicala pe care o avem, de multe ori, la dispozitie, e rugaciunea sau aplicarea miraculoasa a mainilor. Sistemul nostru de sanatate “social” a esuat pe banchiza acum multi ani, si nimeni, dar absolut nimeni, pana astazi, 2010, nu a catadicsit sa mute agenda guvernamentala de pe “turism si dezvoltare” pe “sanatate si educatie”.

Parafrazandu-l pe presedinte…”afara ninge”.

Cati oameni vor muri din cauza dumneavoastra, domnule Boc? Cati oameni afla, acum, ca geografia apararii e una care presupune diligenta, si ante-viziune, doua lucruri pentru care iti trebuie, de preferabil, un IQ peste 100?

G.