headermask image

header image

Nici macar o data

Recunosc ca pauza a fost o idee prea lunga. N-am mai scris doua zile, dupa ce saptamana trecuta m-am ocupat mai mult de subiecte datatoare de iritatii pe faringe. Astfel ca vineri am fost la o petrecere. Am cunoscut un rocker student la stiinte administrative care visa sa traiasca din muzica, si care pleca in august la festivalul Wacken, in Germania. Ar fi trebuit sa-i fi vazut fata de copil cu barba crescuta prea devreme, luminat si cu ochii sclipitori, luciosi, in timp ce spunea asta. Mai tarziu el si cu prietena lui au rulat un joint. Dar am sa revin. Am discutat apoi cu un masterand la biospeologie, care-si facea veacul forand dupa sedimente. L-am intrebat daca e un domeniu dupa care se dau in vant fetele. A rosit ca o fata mare, desi avea un cap mai mult decat mine, si s-a balbait in toate limbile de circulatie internationala care se vehiculau prin camera. Intre timp, afara incepea o noua rafala de ploaie. Eu merg la petreceri ca sa-mi exersez ascultatul. Ascultatul? Ascultatul.

Am iesit pe balcon, am strans mana cu un specialist in inginerie aerospatiala originar din Tanzania. Era scriitor in timpul liber, si cu un zambet orbitor remarca, pentru ca se afla in prezenta mea si a amicului meu brazilian, ca temele sale sunt recurent agresive, gen “contele de Monte Cristo”. Oare de ce? - ne intreba. La adunari sociale de magnitudinea asta se gaseste mereu un inginer aerospatial care contempleaza psihanaliza din pozitia mecanicista a designer-ului de avioane. De ce moarte si agresivitate? L-am intrebat ce stie despre cultura lui nationala, i-am spus ca exista un scriitor absolut fabulos, numit M.G. Vassanji care in “Lumea dintre a lui Vikram Lall” povesteste despre experienta unui indian in Kenya revolutionara, si ca niste capitole bune se petrec in Dar-es-Salaam. Serios? zice el, oarecum timid si in acelasi timp dintr-o data relaxat, stii eu m-am nascut aici, si mi-am facut studiile in Florida. Si in ce limba scrii? Pai scriu in engleza. Pai vezi, de-aia scrii despre moarte si agresivitate, i-am zambit. Uneori lucrurile sunt atat de simple. Ce limba vorbesc parintii tai? Swahili. Ce-ar fi sa incerci in swahili? Poate vei descoperi teme noi.

Jos, un grup de muzicieni se amuzau foarte tare despre experientele lor psihedelice. Experientele psihedelice sunt cool. Substantele care iti modifica perceptia sunt, in general, cool. Stimulantele, si mai si. Alcoolul e deja doar o panza pe care pictorul talentat arunca galeti cu vopsea variate, fie ele pastile, fie marijuana, fie chiar si injectabile. Drogurile au devenit, si-asa ajung la tema zilei de sambata cand n-am scris pentru ca asa v-am obisnuit, mult prea mainstream intr-o lume in care medicam corpul uman la primul semn de dereglare. Prietena muzicianului cu vise de marire, o pustoaica blonda vopsita si imbatranita cu 10 ani cel putin de uzul regulat de dope imi explica, savant la un moment dat, cum tratamentul medicamentos al bolii mentale e o minciuna. Dreptul ei, imi spuneam in sinea mea, mi-am adus aminte de discutia pe care am comportat-o nu mai devreme decat acum cateva luni. Atunci incercam sa reglez subtilitatile unui studiu care a evidentiat, destul de clar, limitele tratamentului antidepresiv. Si am plecat pe la miezul noptii de la petrecerea cu pricina, unde am ingurgitat cantitati suprarealiste de picanha si cateva beri peste doza legala.

Iar sambata am zacut. Zacutul ca forma de terapie. Zacutul ca sursa de dispute familiale. Zacutul ca supa primordiala pentru idei noi care, poate, isi vor gasi o nastere imaculata (sic!) in viitorul apropiat. Iar seara ne-am uitat la un documentar care in cele din urma s-a dovedit mediocru, dar din care am retinut doua lucruri. Primul este titlul acestui articol care in engleza ar fi “Not even once”, si care e sloganul unei campanii sustinute impotriva consumului de metamfetamina (speed) si “crystal-meth” in comunitatile de-a lungul si de-a latul Statelor Unite, in special pe coasta de Vest si in comunitatile de soferi de tir si industria petrolului. Si al doilea lucru se cheama “Faces of meth”. Fetele metamfetaminei. Povestea e simpla. Un ofiter din Oregon a observat schimbarile morfologice la consumatorii de speed si crystal de-a lungul timpului, si s-a gandit ca “o poza face cat o mie de cuvinte”. A urmat o lunga serie de conferinte care au un continut didactic aversiv, preventiv. Cu alte cuvinte, e doar o iluzie, nu e nimic de placut, asta va asteapta.

Eu nu cred ca terapia aversiva este un bun mijloc de preventie. Dar cred ca pentru anumite persoane poate fi un mijloc “efectiv” de preventie. Asa ca pentru aceia care sunteti ultra-liberali ai consumului de substante, iata ce fac 7 ani de consum:

Ieri am fost la Gradina Botanica. Inflorisera liliacul, merii si corcodusii si lalelele si trandafirii si clopoteii si orhideele si azaleele si crizantemele si hortensiile si….pentru o secunda, dar nu mai mult, mi-am adus aminte de fetele hidoase ale metamfetaminei. Poate uneori ar trebui sa folosim comparatia asta ca sa le aratam oamenilor ce frumosi pot re-deveni daca isi abandoneaza obiceiurile toxice? CIne stie. Dar azi e o zi de luni, cand o luam din nou si din nou de la capat. Ca ea, cea din poza, sunt milioane de oameni. Asta inseamna ca e cazul sa ne punem pe treaba.

G.

If you liked my post, feel free to subscribe to my rss feeds


1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (6 votes, average: 5 out of 5)
>>>
Loading ... Loading ...

Post meta

This entry was written by mutsunake and posted on May 26, 2008 at 3:53 pm and filed under mutsunake, reflectii, sanatate mintala. Bookmark the permalink. Follow any comments here with the RSS feed for this post. Post a comment(Latest is displayed first) or leave a trackback: Trackback URL.

Share with others

Post Nici macar o data to digg. Post Nici macar o data to Reddit add to stumbleupon Google Bookmark myweb bookmark on del.cio.us newsvine Tailrank magnolia Furl co.mments shadows simpy blinklist

9 Comments so far (Add 1 more)

  1. desi am fumat 15 ani si de la un moment dat incolo mai mult ca sigur ca voi mai fuma inca 20 sau cit oi mai avea de trait, eu partea cu drogurile (altele decit tutunul) nu am inteles-o niciodata. Pe la 20 de ani am incercat si eu marijuana, nu a avut efect, am uitat; pe la 25 am mai tras o data, tot fara efect si gata, nu mi-a mai trebuit. Desigur, au existat voci savante care mi-au zis ca nu am incercat ce trebuie, ca nu am tras eu cum trebuie si ca nu stiu ce nu am mai facut cum trebuie.
    Cu acu pe vena n-am dat si n-am sa dau vreodata. Cu trasul pe nas nici atit, ca am rinita si fac urit.
    O doamna altminteri normala mi-a zos ca nu stiu ce e aia sex daca nu folosesc eu cialis si el viagra, desi nu-mi aduc aminte sa fi avut probleme vreodata. Dar daca exista, de ce sa nu folosim? Sau red bull cu votca/whiskey in ritmuri asasinante si uniforme de ce sa nu bagam?

    A te droga e doar o moda sau e ceva ce s-a practicat de mii de ani si de-bia acum ne dam noi seama ce efecte are?

    1. andreanum on May 26th, 2008 at 4:20 pm andreanum gives a rating of 5andreanum gives a rating of 5andreanum gives a rating of 5andreanum gives a rating of 5andreanum gives a rating of 5

  2. In ultimii doi ani am tinut cursuri despre alcool si droguri in general. Strategia agreata a fost dintotdeauna si mai in toate mediile prin care am intrat una liberala, `pro choice`mai ales ca:

    1. marijuana e legalizata terapeutic in paliatia stadiilor terminale de cancer

    2. o suma de substante `licite`intra in clasele C si D de adictie si au potential letal prin aceea ca doza terapeutica e apropiata de doza toxica (DL50)

    3. adictia e un fenomen comportamental cu substrat biologic bine stabilit si care are ca triggeri o paleta foarte larga de substante, nutrienti, stimuli vizuali auditivi gustativi etc.

    Pe de alta parte, in clasa A de droguri moartea e un fenomen care apare rapid, si direct legat de consumul substantei in sine. Cocaina asociaza aproape invariabil accidente vasculare hemoragice, din care fie mori fie ramai cu sechele neurologice. Heroina si `crack`sunt intens addictogene si rata de consum creste exponential dupa prima doza, astfel ca in 2 - 3 saptamani ajungi sa iei 10x - 15x din cantitatea initiala. Amfetaminele (intre care se numara si Ecstasy) - ca sa vezi ironie - sunt folosite in doze terapeutice in anumite tulburari de invatare si pe vremuri erau singurul tratament pentru Alzheimer sau Parkinson. Legal se prescriu, in zilele noastre, Dexedrine, Concerta si un derivat mai `special`numit atomoxetina. Sarurile de amfetamina au un efect salutar in ADHD si ADD, pe de alta parte forma cristalizata, cea clasica, este de o potenta net superioara si ca atare ataseaza `high`, `rush`si asa mai departe.

    E crucial de inteles ca fiecare substanta pe care noi o prescriem, Andreea, in psihiatrie are o `valoare de strada`pentru ca sunt substante modificatoare de perceptie/ afect/ ritm circadian (somn-veghe). Ceea ce face diferenta intre consum abuziv sau dependenta de drog si consum terapeutic tine uneori de substanta, alteori de medic, si intr-un numar de instante de pacient. Patologia e una complexa, si inca in Romania nu exista perspectiva vulnerabilitatii familiale fata de consumul de substante, in care individul dat fiind ca vine din familie cu consum de substante (alcool in principal, dar si tigari, cafea) este sensibilizat si pre-determinat genetic sa aiba un comportament adictiv.

    Dependenta de substante e veche de cand lumea, si are un substrat puternic evolutionar in masura in care plasticitatea neuronala fata de factori benefici vs. toxici, la origine, e de natura sa favorizeze individul in fata mediului si sa selecteze tulpinile “prospere”. Lumea vie e plina de modele “adictive” care in cele din urma ajuta ecosistemul, la nivel macro. La nivel micro, insa, greutatea adictiei este in sine o toxina redutabila.

    G.

    2. mutsunake on May 26th, 2008 at 5:34 pm

  3. mai, eu recunosc cinstit ca mi-e teama sa incerc nebunii din astea cu mare grad de adictie. Numai ca pe mine frica de ceva nu ma “stimuleaza” sa aleg taman calea aia, ca sa ma “vindec”. Din fericire pt mine, cred.
    Oricum, de ce crezi ca se apuca lumea de droguri de mare risc? Trecind peste partea cu bagajul genetic, cam care ar fi urmatorul motiv puternic pt a te apuca?

    3. andreanum on May 26th, 2008 at 6:09 pm andreanum gives a rating of 5andreanum gives a rating of 5andreanum gives a rating of 5andreanum gives a rating of 5andreanum gives a rating of 5

  4. Re> de ce?

    Nu poate fi decat un raspuns: oportunitatea si presiunea de grup. Drogurile de mare abuz sunt o piata foarte agresiva, in care dealer-ii sunt organizati pe principii economice foarte clare (vezi analiza superba a lui Levitt prezentata la TED “de ce nu e bine sa fii un drug-dealer”). Acolitii lor creaza presiune de grup asa cum orice membru al unei secte va exercita un anume tip de prozelitism imprejur ca sa valideze, si sa legitimeze, propriul cult.

    Unul dintre mentorii mei, cu care am facut training acum ceva vreme, spunea asa (referitor la acuzatiile de viol aduse lui Mike Tyson de o domnisoara care ulterior s-a dovedit ca e minora): daca ai 17 ani, si esti intr-o fustita scurta si transparenta la Mike Tyson in apartament si beti pina-colada, care sunt sansele ca vei fi abuzata (nu era prima abatere a bulldog-ului).

    Aidoma, experienta cu drogurile de mare abuz nu e una care apare intr-un vacuum informational. Ignoranta nu e o scuza. Si totusi, adeseori un narcoman reformat iti va spune ca a inceput prin a crede ca “lui nu o sa i se intample”, si a sfarsit prin a suferi cele mai ciudate complicatii datorita cursei contra-cronometru de a-si procura drogul. Ca si in alte forme de adictie, provocarea de a avea obiectul intermediar, de a-l poseda, de a-l devaliza si de a-l integra sunt parghii psihodinamice prin care individul intra intr-o relatie de simbioza cu substanta psihoactiva. E o relatie de dragoste pasionala, in care himera iti ofera in prima noapte cel mai frumos orgasm. Sa nu uitam ca drogurile impusca siguranta circuitelor reciproce pe pedeapsa-recompensa pentru ca prima oara recompensa e uluitoare. Exista un “bine” in povestea utilizatorului de droguri pe care campaniile aversive il ignora, si ca atare pierd din mesaj tocmai in zona “critica” a incepatorului, a naivului, a celui care spune ca “foloseste ocazional”.

    Relatia cu substanta de abuz e o punte a suspinelor, fara doar si poate. Pe de alta parte, exista o curtoazie reciproca desfasurata intr-o societate alterna care are drogul ca valoare, ca egida, ca moneda de schimb.

    G.

    4. mutsunake on May 26th, 2008 at 6:25 pm

  5. well… pe linga oportunitate s presiune de grup cred ca isi face loc o alta cauza: fuga de realitate. Viata in ultima vreme incepe sa te apese atit de tare si toate se petrec atit de rapid incit nu mai apuci/nu mai ai cum sa fii/ajungi/te mentii la inaltime.
    Eu, de exemplu, nefiind o fire sensibila si emotiva, simteam ca daca nu elimin televizorul dintre metehnele zilnice incep s-o iau razna: morti, raniti, accidente, crize, plinsete, lume disperata, rimagini socante, no comment cu matze si singe…
    Cu asta traim si nu vrem.
    E posibil?

    5. andreanum on May 26th, 2008 at 6:48 pm andreanum gives a rating of 5andreanum gives a rating of 5andreanum gives a rating of 5andreanum gives a rating of 5andreanum gives a rating of 5

  6. Escapismul social ca trigger pentru consumul de stupefiante? Bineinteles, e o veritabila autostrada catre orice fel de comportament menit sa de-escaladeze anxietatea intr-o lume din ce in ce mai invaziva. Si totusi exista perceptia distorsionata a consumatorului de droguri ca fiind un “om problema”, ceea ce este intr-un numar de cazuri eronat. Consumatorii de droguri “tari” vin din paturi sociale superioare, au resurse, consuma substante de “calitate” si de obicei intr-un cadru social totemic in care facem coke sau hash sau bagam o bila ca instrument de validare sociala. Si totusi, au adesea un locus de control extern, in secret oscileaza intre idealizare si devalorizare, sufera de spiritul corporatist, secular materialist, si au un Self fragil, o stima de sine deficitara si tendinte la a fi pesimisti legat de viitor.

    Alternativ, ai consumatorii din paturile sociale joase, care cresc intr-o veritabila cultura a drogului, ei nu au luxul de a fi “ales”, se automedicheaza, adeseori vin din familii in care parintii, si chiar bunicii, sunt utilizatori. Iti dau exemplul anumitor comunitati aborigene aici in Quebec in care venitul mediu e undeva la 800 CAD/ luna din ajutor social, dar unde peste 75% din populatie e cocainomana, in conditiile in care gramul de cocaina e undeva pe la 25 - 50 de CAD doza, functie de “calitate”, iar multi dintre ei consuma si trei - patru doze pe zi. Oamenii astia primesc 800 CAD pe luna, dar consuma de trei ori mai mult. Ghici de unde vin restul de bani?

    G.

    6. mutsunake on May 26th, 2008 at 6:56 pm

  7. bre, totul se rezuma la filtre. daca ai filtrele bine puse la punct nu ai nevoie de nici un stimul sau inhibant pentru a rezista eroic realitatii. sensibilitatea si nesimtirea sint doua insusiri umane, depinde de fiecare sa si le dozeze in asa fel incit sa poata face fata. parerea mea dintotdeauna este ca drogurile (ca vector al evadarii) sint pentru cei slabi, pentru ca evadarea de acest tip este numai virtuala, reintoarcerea la realitate fiind, in absolut toate cazurile, cu mult mai dureroasa de fiecare data.

    7. tractoristu on May 26th, 2008 at 7:03 pm tractoristu gives a rating of 5tractoristu gives a rating of 5tractoristu gives a rating of 5tractoristu gives a rating of 5tractoristu gives a rating of 5

  8. @Tracto: drogurile NU sunt pentru cei “slabi”, si nu sunt o “slabiciune” per se. Iar ca sa rezisti drogurilor n-ai nevoie de “puteri” de vreun fel. Ai dreptate insa sa observi ca personalitatea predispusa la adictii este una care are “filtrele” realitatii deficitare. Iata de ce de multe ori simpla gestionare a dependentei de substante ca “mecanica” e una insuficienta pentru ca fondul problemei ramane nesanctionat.

    Ce stiu e ca noi la randul nostru mergem intr-o echilibristica eterna intre stigmatizarea sociala, izolarea sociala si asanarea sociala (termeni pana la urma sinonimi, desi cu juxtapuneri peiorative diferite) a consumului, si traficului, de droguri. Dependenta de crystal meth in randul soferilor de camion in US, de exemplu, e aproape conditia sine-qua-non sa-ti hranesti familia, pt. ca un truck-driver trebuie sa parcurga uneori si 5000 de mile in trei zile, non stop, timp in care nu doarme nu mananca si se pisa intr-o sticla. Omeneste faci asta o data, de doua ori, a treia oara sucombi in fata presiunii sociale. Slabiciunea aici e un element foarte relativ la toxicitatea mediului.

    Ia pe de alta parte un pustan care s-a dezvirginat in Buick-ul lui tata, care are allowance de 200 de dolari pe saptamana pe care ii sparge in X-Box si ocazional pe blowjobs si care la o petrecere isi injecteaza ser ca sa fie “cool”. Slabiciunea exista si aici intr-o forma oarecum inaparenta, care eludeaza pur si simplu stereotipia sociala (”baiat de bani gata”).

    G.

    8. mutsunake on May 26th, 2008 at 7:12 pm

  9. mutsunake, n-am generalizat; m-am referit numai la cei care folosesc droguri in mod voluntar ca mijloc de-a evada dintr-o realitate chinuitoare. nu cred ca au vreun efect benefic, ci chiar contrar. bine, cei care sint nevoiti sa le foloseasca, din diverse motive medicale, se exclud.

    9. tractoristu on May 26th, 2008 at 8:54 pm tractoristu gives a rating of 5tractoristu gives a rating of 5tractoristu gives a rating of 5tractoristu gives a rating of 5tractoristu gives a rating of 5

Post a Comment

Your email is never published nor shared. Required fields are marked *

*
*