andreanum.org

Pentru o tara din bazinul rasaritean, in imensa-i majoritate crestin ortodoxa (si deci apasata de griji, covarsita de racile), Romania a devenit in ultimii doi-trei ani o adevarata oaza de sex. Sex in plex. Sex salbatic. Sex la miezul noptii si variante ajutatoare de genul sex oral (….in gura, per os), sex anal (….tot in gura, dar ca’n bancul cu pricina cu acces pe partea cealalta)…sex carnal si sex estival. Ca niste blanzi gradinari ne-am plamadit legume cu forme mladioase (citeste asta, Marius Tuca!) ce-si vantura cositsele cu gratie in diferite patrupede cu tractiune integrala duminica, la sosea, in vazul plebei. Asta, venind de la un popor al carui Eros acum 150 de ani era fie o Stea Cazatoare (Eminescu), un Zburator (Heliade-Radulescu), ambele constructe suficient de abstracte, suficient de “reci” si de impersonale incat sa ratatineze membrul si cel mai vesel al comunitatii.

Dar dama batrana tinuta cincizeci de ani sub papuc nu a tacut si a rabdat degeaba, si din rigiditatea generatillor pre, intra si post-decretei am dezvoltat o simpatie reciproca fata de sex dar si angoasa reproducerii ca urmare a sexului. Va aduceti aminte de articolul nostru despre avort? E in continuare foarte vioi pe vechiul domeniu si a primit cateva mii de vizualizari de cand l-am publicat, in urma cu cateva luni. Pe de alta parte, e devansat sistematic de alt articol de-al meu despre anxiolitice. Si stau si ma intreb, dat fiind ca sexul e un anxiolitic, dar si anxiogen pentru aceia cu defecte de performare (sa le zicem frumos “tulburari ale dinamicii sexuale”), daca relatia dintre aceste doua “teme” e una neintamplatoare. Si apoi veni vorba de profesoara de la Colegiul National I.L. Caragiale (de care sunt legat invariabil caci este al meu alma mater, sufletu’ mumii lui dragutzu’ ca de mult nu am mai dat pe-acolo) care e schingiuita a la Torquemada pentru ca apare in ipostaze “provocatoare” pe Internet. Un al doilea disclaimer e ca am lucrat cu “catedra” de Engleza vreo 10 ani, cu niste oameni care au facut pentru Romania mai mult decat isi va fi dat vreodata cineva seama, mai mult decat vor fi facut la un loc toti cristoii si cetepistii si tucii si manelistii (acum trageti aer in piept). Pe site, cu bandana neagra de rigoare ca nu cumva sa ne prindem cine e domnisoara, o imagine reminiscenta anilor ’60 si pe care mi-o imaginam cu mare usurinta intr-o camera cu mobilier de fournir, faimoasa biblioteca in trei elementi in care se afla colectia Jules Verne si poate niste carti din editia Biblioteca pentru Toti. Nici Mungiu n-ar fi putut sa o incadreze mai bine. Iar in Gandul, jurnal de o impecabila tinuta morala si constiinta profesionala, bineinteles, se afla articolul in extenso.

Mi-am adus aminte, scriind, de primul “mare scandal” al bebelusei Roxana prinsa cu un intreg instrumentar, si cu un pic de ruj pe buze, in stop-cadre succesive care o aratau la nudul gol si un pic inebriata. A fost un artific de publicitate, putem zice acum. Atunci, copiii mici au fost dati afara din camerele cu televizoare color proaspat achizitionate pentru ca parintii sa asiste, palizi imbujorati, la “sex-scandalul” secolului. De atunci, gradul de indobitocire, tampeala si desensibilizare a atins proportii cvasi-neuropate, astfel ca acum sa vedem un viol in public si probabil ca nu ne-ar deranja, ba am face si cateva poze. Dar in mijlocul acestui veritabil epicureanism de campie apar, ca niste tufisuri de tipirig, spicele intolerantei ba, mai mult, ies strajerii sfantului Sisoe din chilii si dau si cu un pic de agheazma pe toata situatia.

Este, in acelasi timp, inadmisibil, ca in scolile romanesti a crescut prevalenta duetului “sex&violenta” dar de ce ne miram? Pentru ramele si onanistii lui Tuca, viata a venit precum o viitura cu busteni, bolovani si mult, mult noroi, cu miros de hazna si vocabular de rumegus, fara modele parentale, fara viitor de aur, fara acel lipici social care transforma prichindelul in adolescent si adolescentul in adult. Si-mi vine, va jur, sa urlu uneori, ce-ar fi ca toti sa ne asumam responsabilitatea asta si sa ne lasam de vesnicul, interminabilul si pateticul schimb de ad hominem, in timp ce copiii cresc, devin maturi la 12, 13 ani, fac sex in clasa, isi bat profesorul, isi spanzura colegul de Counterstrike, sau sparg ce stiu eu ce user/ pass al profei de engleza ca sa-i arate ei pozele “desnuda” prin presa avida de gunoi. In nici un moment, nici un fragment de constiinta publica nu transpare altfel decat in goana dupa acea audienta decerebrata care plateste abonamentul, cumpara Perlan Bonux pentru ca le place de Magda Catone cu tot cu negi, si apoi continua sa abuzeze pasiv de copilul care rade infundat privind la “intimitatea” de pe TriluLilu, YouTube dar si alte domenii video accesibile doar prin cateva cuvinte “cheie”.

Voi ati vorbit cu parintii vostri despre sex cand erati pusti? Tu, cand ai avut primul ciclu, ai primit ce aveai nevoie ca sa nu fie un eveniment psihotraumatizant? Sau tu, inainte de a face sex prima oara, ti s-a explicat ce ar urma sa se intample? Cu cine ai vorbit? Cu mama? Cu tata? Cu fratele sau sora mai mare, suficient de mare incat sa aiba o umbra de idee? Sau poate cu prietenii? Sau poate ai fost spirit autodidact si te-ai documentat cu mijloacele de rigoare. Ai cautat pe Internet? Ia incercati acum sa dati google la cuvantul “sex”. In aceasta dimineata, motorul de cautare mi-a intors 800 de milioane de pagini. E incredibil, nu? Cu atat mai incredibil cu cat prima pagina e una de pornografie. Dar nu zic ca pornografia e rea, munca Diavolului sau a Satanei, ba dimpotriva fix in varful drepturilor de exprimare a opiniei sta, langa vorba, procesul lui Larry Flint care a cimentat in istorie dreptul sacrosant al omului sa-si vanda actul sexual ca obiect al placerii voyeuristice. Sa nu fim insa si noi strajerii sfantului Sisoe. Pentru un pusti care nu stie altceva, un clip porno e material didactic, e manualul de limba si literatura romana din care invata sa vorbeasca, e culegerea de matematica din care stie sa socoteasca.

As minti daca as spune ca in lumea asta exista un consens privind educatia sexuala in scoli. Printre “marile” dezbateri care au loc in US si Canada, dar si UK, Franta, Germania, Italia, Spania se afla diseminarea de prezervative gratis in licee. Partea “pro choice” sustine ca astfel e tintita mai cu succes rata sarcinilor nedorite. Partea “pro life” sustine ca astfel adolescentii sunt incurajati sa faca sex mai des cata vreme o buna educatie de abstinenta ar fi, in opinia lor, mult mai eficienta. Dar suntem noi in Romania, tara unde inca mai au loc (ocazional, si mai mult de parada in comunitatile etnice respective) casatorii la 14 ani, unde tabu-urile privind sexul continua sa musteasca prin toate crapaturile liberalismului nostru, cu adevarat intr-o pozitie “pro choice”, avem noi oare de ales si, mai la obiect, au de ales fratii nostri mai mici, sau copiii nostri, sau pur si simplu vecinii nostri de existenta?

Eu n-am inca 30 de ani. De fapt, mai am suficient pana acolo. In anii astia, am facut munca pedagogica in licee, in universitati, in Romania si in afara Romaniei. Efortul ramane peste tot acelasi, sa oferi un mesaj care chiar raspunde unei intrebari inainte sa presupui ca intrebarea e aia care ti-e tie convenabila. Iar ce facem noi, ce fac ei, ce face mass-media din Romania de ani buni incoace e sa pretinda ca stie intrebarile fara sa asculte, majoritatea formatorilor de opinie lanseaza directive care par a veni dinspre popor catre popor dar, in fapt, nu raspund unei veritabile probleme. Din cand in cand, daca pui la un loc capetele de sfoara intinse de intamplari anecdotice, ca in cazul sexualitatii in mediul educational (unde se afla strajerii Sfantului Sisoe din titlu), poti realiza ca dincolo de emanciparea noastra, si mobilitatea noastra sociala, avem nevoie sa raspundem acestei probleme inainte sa devina un cancer nascut si crescut in ignoranta.

Acum deja multi ani, cand eram la randul meu pusti, matusa-mea a spus un lucru pe care n-am sa pot sa-l uit niciodata. Mi-a spus sa am grija ce fac in viata si sa-mi vad de Facultate, pentru ca eu sunt cel care va avea grija de ea la batranete. Poate pare egoist, matusa mea nu a fost niciodata cunoscuta pentru accesele ei de generozitate, dar a fost cunoscuta pentru franchetea ei. Si noi, noi toti, avem aceeasi obligatie pentru ca zilele noastre, acelea numarate, si trecerea noastra in nefiinta vor fi in mainile altora de la un punct incolo. Asa cum ni-i crestem, asa ii vom avea. In loc sa predicam din corcodus in numele unui traditionalism idiot, incarcat de superstitie religioasa si prejudecata de dogma, in loc sa ne castram copiii si sa transformam sexul intr-un obiect de budoar, de cult, de anticamera, cred ca putem sa tragem perdelele la perete, si sa deschidem geamurile, si sa lasam niste oxigen in incaperea asta plina de praf, si de molii.

G.